| pagina [ 1
] [ 2 ] [ 3
] [ 4 ] [ 5
] [ 6 ] [ 7
] [ 8 ] [ 9
] [ 10 ] [ 11
] [ 12 ] |
| |
pagina
3 |
| tãlmãciri
din lirica româneascã |
|
| LUCIAN BLAGA
- PAN |
|
| |
Couvert de feuilles fanées
Pan se
repose sur le rocher.
Il est aveugle et il est vieux.
Ses paupières sont comme en granit.
Vainement il essaie de cligner,
car ses yeux se sont enfermés - comme
les esargots –
durant l'hiver.
Les gouttes chaudes de rosée tombent
sur ses lèvres:
une
deux
trois.
La nature abreuve son dieu.
Ah, Pan !
Je le vois, tendre la main, saisir
un rameau
et lui tâter
de tandres caresses les bourgeons.
Un agneau s'approche parmi les
buissons.
L'aveugle l' entend et sourit, |
il
n 'a, Pan, de plus grande
joie,
que de prendre doucement dans
ses paumes
la tête des agneaux
et de leur charcher les petites cornes
sous les boutons moelleux en laine.
Silence.
Autour de lui les grottes bâillent
somnolentes
et il attrappe aussi ce bâillement.
Il s' étire et il se dit :
“Les gouttes de
rosée sont grandes et
chaudes,
les petites cornes apparaissent,
et les bourgeons sont remplis.
Qu il fasse le printemps “!
(Les pas du Prophète)
traducere de MARCELA HADARIG |
|
| Prozã
S.F. |
|
| SUFLET
TOPIT |
|
| |
Socul este
groaznic, simt ca ma dezintegrez în miliarde de molecule.
Pe urma nimic – doar eu si eternitatea. Întunericul
doare, ma apasa ca o uriasa presa hidraulica. Încerc
sa ma eliberez dar nu pot.
Încet, foarte încet totul începe sa prinda
contur. Soseaua pustie, motocicleta arzând si corpul
meu neînsufletit undeva dedesupt. Îmi dau seama
ca tocmai am murit...
Panica ma sufoca si as vrea sa urlu dar nu am cu ce. Totusi
VAD scena si îmi este groaza de ceea ce va urma.
Politia soseste prompt, imediat se aud si sirenele ambulantei.
Câtiva soferi curiosi se opresc si ei din drum si se
uita cu priviri plate la cadavrul meu contorsionat. Doctorii
tocmai îl examineaza si dau plictisiti din cap a negare.
De la vreo 2-3 metri înaltime îi privesc neputincios.
O vibratie groaznica ma cuprinde si simt încordarea
“ombilicului” care ma leaga de corp.
Realizez dintr-o data ce înseamna acest lucru, TRAIESC
si cretinii acestia nu-si dau seama. Vreau sa ramân
în viata cu orice pret dar nu am sa reusesc singur.
Cum sa comunic? Corpul meu este în coma iar spiritul
meu planeaza undeva neputincios. Doar daca... Nu, doctorii
si-au facut deja “datoria”, pentru ei sunt decedat
cu diagnosticul :”multiple plagi cauzatoare de moarte”.
Daca ar verifica mai amanuntit ar descoperi acea scânteie
care nu ma lasa sa ma rup. Altfel, astia O SA MA ÎNGROAPE!
Constatatea ma loveste aidoma unui fulger globular, groaza
ma paralizeaza, încerc sa dau semne dar nu am cu ce.
Pur si simplu STIU ca sunt CEVA, exist si vad tot ce se întâmpla
în jur. Ca printr-un ecran prin care nu pot sa patrund.
Dintr-o data ma gândesc la ai mei si la inevitabilul
ce va urma...
Ajungem acasa putin dupa miezul noptii – cadavrul într-un
sac de plastic, eu zburând deasupra. Aici totul este
un haos de nedescris : isterie organizata, plânsete
si sughituri, lesin în masa si miscari precipitate în
jurul meu. As râde daca situatia nu ar fi asa de delicata.
Pe urma realizez esenta prezentului moment si ma apuca o uriasa
tristete. As vrea sa mângâi ochii scaldati în
lacrimi ai parintilor mei, sa le spun ca sunt aici, numai
ca... Încerc sa-mi fac simtita prezenta – chiar
si telepatic – fara rezultat însa. Scena se estompeaza,
ma simt foarte, foarte obosit si ma cuprinde o imensa amorteala.
Bocetele dispar împreuna cu fetele dragi care ma înconjoara.
Dogoarea ma atinge brutal, trezindu-ma din letargie. Deslusesc
foarte clar usa crematoriului si îmi dau seama ca au
optat pentru incinerare. Frumos din partea lor. Corpul meu
ambalat exemplar se misca încet pe banda rulanta. Fiecare
particica a spiritului meu este încordata la maxim –
vreau sa ma eliberez dar nu pot. Înca mai sper, înca
mai... dar este prea tarziu, flacarile ma îmbratiseaza
lacom si eu ma contopesc tacut cu propria-mi cenusa.
STEFAN BALOG
|
|
| pagina [ 1
] [ 2 ] [ 3
] [ 4 ] [ 5
] [ 6 ] [ 7
] [ 8 ] [ 9
] [ 10 ] [ 11
] [ 12 ] |
