Am invitat în urmatoarele rânduri întâiul nume al fenomenului Inter-Art, dl.Stefan Balog, în scopul de a contura câteva aspecte esentiale legate de trecutul, prezentul si viitorul institutiei pe care o conduce, binecunoscuta pentru nuantarea vietii artistice aiudene.

Katiusa Cuculescu: Cum a aparut conceptul „Inter-Art Aiud”?

Stefan Balog: Conceptul Inter-Art a aparut concret în 1998, cu toate ca acesta idee am avut-o imediat dupa aparitia taberei, în 1996. Însa, Fundatia Inter-Art a fost constituita doar în 1998. La început a fost o perioada de cautare de parteneri si colaboratori care sa gândeasca în „spiritul Inter-art”. Asa a aparut un om cu "greutate" alaturi de mine, el se numeste Ioan Hadarig. Pe urma au aparut Robert Lixandru, Fodor Ladislau si Sorin Anca. Impreuna am pus bazele Inter-Art-ului. Din motive personale la aceasta ora ultimii doi s-au retras din activitate, devenind vicepresedinti de onoare ai fundatiei. Am trecut (si trecem) printr-o perioada de reformare a conducerii si a colaboratorilor Inter-Art.

KC: Care sunt scopurile generale ale „miscarii” Inter-Art?

SB: Într-adevar la aceasta ora se poate vorbi de o miscare Inter-Art, chiar la nivel international, dovada cele 29 de tari de pe cele 5 continente care au avut reprezentanti în tabara aiudeana. La un moment dat Ioan Hadarig a lansat termenul de „fenomen Inter-Art”, care mi se pare si mai elocvent. Sper sa apara o rubrica permanenta si în revista, purtând acest titlu. Despre scopuri se poate vorbi foarte mult... Din pacate rezultatele se pot vedea din perspectiva deceniilor. Faptul ca ne-am impus într-o oarecare masura demonstreaza ca SE POATE, ca putem lansa o miscare care sa revigoreze viata cultural-artistica si sa redefinim anumite criterii valorice într-o societate care tinde sa îsi piarda o anumita identitate. O tabara de creatie (teoretic) trebuie sa reziste cel putin 20 de ani ca sa fie mentionata într-o istorie a artelor. Noi suntem doar la editia a 8-a...Deci, un scop ar fi sa intram în istorie cu aceasta tabara. Si nu oricum. Tabere sunt sute si sute peste tot. Ca sa iesim în evidenta trebuie sa fim altfel. Trebuie sa lucram în "spiritul Inter-Art", cu un accent deosebit pe tinerii talentati, care de obicei nu au sanse de recunoastere si nici posibilitate de a lucra cot la cot cu nume consacrate. Sunt convins ca în timp Aiudul va merita pe deplin titlul de ORAS AL ARTELOR, dar mai avem mult, foarte mult de lucru...

KC:Momentele de apogeu au fost inevitabil afectate de întrebari despre viitor, dificultati principale si nevoi imediate...

SB: Cel mai acut resimtim lipsa permanenta de fonduri, din aceasta cauza pierdem proiecte foarte importante. De exemplu am primit o oferta sa organizam - alaturi de o fundatie din Bulgaria, care prezenta arta balcanica – o expozitie de arta româneasca la Pretoria (Africa de Sud). Aveam nevoie de doua mii de dolari dar forurile competente nu ne-au bagat în seama. La fel a fost si cu expozitia din Bombay - care a prezentat pentru prima data în acest oras o expozitie de arta românesca. Putina lume stie însa ca aici am ajuns efectiv cu eforturi proprii, creând datorii personale care ma apasî si acum. Contrar anumitor zvonuri Fundatia Inter-Art (din pacate) nu a fost implicata nici macar cu un leu. Despre dificultati pot vorbi într-o editie speciala de revista, dar încerc sa nu abuzez. În primul rând suntem pe cale sa ne pierdem sediul, în situatia în care cladirea a fost retrocedata si chiria noastra a crescut de 30 de ori. Nici Galeriile INTER-ART nu sunt într-o situatie prea fericita, fiind nevoie în primul rând de fonduri de restaurare, centrala termica etc. Sper sa rezolvam macar problema chiriei, la ora asta suntem în discutie cu forurile locale pentru încheierea unui contract de colaborare. Sper totodata sa realizam în curând si un alt vis, înfiintarea Muzeului de Arta Contemporana Inter-Art Aiud. O alta dificultate este lipsa de spatiu, în situatia în care vrem sa cream si conditii permanente de lucru pentru artisti, dar nu numai. Fenomenul Inter-Art înseamna mult mai mult, înseamna si muzica, literatura, teatru... Din acest motiv ar fi fost o solutie Centrul UNESCO pe care l-am propus pentru Aiud...
Într-adevar am avut (si cred ca avem si în prezent) un moment de apogeu. A început în anul 2000. S-au înfiintat Galeriile Inter-Art, au început expozitiile retrospective ale taberei atât în tara cât si în strainatate Prima a avut loc la Bucuresti, la Muzeul Literaturii Române, a doua la Muzeul Naval din Istanbul. Au urmat nu demult expoyitii la Blaj si Cluj Napoca). In 2001 am început o colaborare fructuoasa cu Comisia Nationala a României pentru UNESCO, colaborare care tine si în prezent. Am început si editarea unor carti sub egida Inter-art, si recent a fost lansata revista INTER-ART. Un rol important a avut aparitia la Aiud a artistului indian Chiru Chakravarty, care a contribuit decisiv la dezvoltarea fenomenului Inter-Art.. Una din cele mai importante realizari a fost expozitia din India, dupa care Chiru revine din nou la Aiud si face o propunere care ne onoreaza: coorganizarea primei editii a Taberei Intercontinentale de Arta Plastica din Bombay (India).

KC: Colaborarea carui tip de artisti doresti sa atragi?

SB: În cazul unei colaborari suntem interesati de artisti de valoare, atât ca nivel artistic cât si ca factor uman.

KC: Care atitudine a marcat cu succes munca la Inter-Art: cea de profesionist axat pe concret sau amator dedicat si cu suflet?

SB: Acesta întrebare atinge o vesnica problema, discutata si rediscutata.Trebuie spus ca eu personal vad lucrurile putin altfel. Si pentru a nu crea confuzii doresc sa mentionez faptul ca tot ce am povestit aici reprezinta pareri si afirmatii proprii si nu neaparat pe cele ale membrilor Fundatiei Inter-art. Bineînteles politica Inter-Art-ului se îndreapta spre profesionalism. Numai ca eu vad putin altfel ideea de „profesionist”. Sunt constient de importanta unor studii academice, dar este oarecum ciudat ca un numar mare de „profesionisti” sa fii avut ultima expozitie în urma cu 15-20 de ani…amatorii, din punctul meu de vedere, pot fi cei care nu lucraza constant, având un alt tip de serviciu. Dar în schimb ei pot fi buni, chiar foarte buni. Depinde de la caz la caz. În shimb exista un alt termen mai putin folosit si anume diletantismul. Se confunda foarte usor cu amatorismul, numai ca este mai grav, mult mai grav... În ce priveste „fenomenul Inter-art” un rol important îl joaca factorul uman, pentru ca muncesc aici oameni care au idei si afinitati apropiate. Nu se poate – asa cum ni s-a sugerat sa lucram toti împreuna ca la colhoz – în ideea unui simulacru de familie fericita. În schimb noi nu am monopolizat viata cultural-artistica a orasului, se mai poate înfiinta o fundatie (sau chiar mai multe), se pot deschide galerii... Ar fi chiar o provocare, în cazul în care se merge pe ideea de concurenta loiala, nu înseamna ca grupuri care nu pot lucra împreuna nu se pot tolera si chiar colabora într-o oarecare masura...

Grupaj de întrebari realizat de Katiusa Cuculescu