Contributia operei
lui Timotei Cipariu la elaborarea
BIBLIOGRAFIEI ROMÂNESTI VECHI
BAKÓ ANAMARIA
INTRODUCERE
Nascut în 1805 (viata sa se sfârseste în
1887), Timotei Cipariu si-a desfasurat activitatea politica
si culturala pe parcursul secolului al XIX-lea. Urmas al Scolii
Ardelene si adept al crezului latinist, Timotei Cipariu se
va ralia romantismului, va fi antrenat în cercetari
lingvistice, în adunarea monumentelor literare de la
începuturile literaturii scrise românesti.
Nu lipsit de semnificatie pentru activitatea sa de colectionar
si cercetator al cartii românesti vechi va fi exemplul
dat de Vasilie Popp, autor al lucrarii Disertatie despre tipografiile
românesti (Sibiu, 1838), prima bibliografie si prima
istorie a tiparului românesc, corespondenta dintre cei
doi si nu în ultimul rând achizitionarea de catre
Cipariu a notitelor, colectiei de manuscrise si raritati bibliofile
ale lui Vasilie Popp.
Continuator al lui Vasilie Popp va fi prin lucrarile fundamentale
pe care Timotei Cipariu le elaboreaza: Crestomatie sau Analecte
literarie, Blasiu, 1858; Principia de limba si de scriptura,
Blasiu, 1846; Acte si fragmente latine romanesci [...], Blasiu
1855; Arhivu pentru filologie si istorie, Blaj, 1867.
Eforturile culturale ale lui Timotei Cipariu si ale altor
personalitati culturale ale secolului al XIX-lea sunt valorificate
în cele patru volume ale Bibliografiei Românesti
Vechi, elaborate de Ion Bianu, Nerva Hodos si Dan Simonescu.
O bogata biografie oglindeste personalitatea multilaterala
a savantului blajean, a marelui iubitor de carte, fililogului,
cel care va ramâne în cultura româneasca
alaturi de Vasilie Popp, istoric si bibliograf al cartii românesti
vechi. Aceasta calitate a sa este cu prisosinta demonstrata
în Bibliografia Româneasca Veche, prin notele
bibliografice apartinând lui Timotei Cipariu. Astfel
s-a conturat, chiar dupa moartea sa, un alt domeniu al activitatii
sale: Contributia operei lui Timotei Cipariu la elaborarea
Bibliografiei Românesti Vechi, contributie ilustrata
pe parcursul celor patru volume ale B.R.V.-ului.
Cea mai veche tiparitura româneasca din volumul I al
B.R.V.-ului la care este citat la notele bibliografice Timotei
Cipariu este de la 1544, – cazul fericit, fiindca acest
Catehism românesc, tiparit de Filip Moldovanu la Sibiu,
prima tiparitura aparuta în limba româna, a disparut
chiar si din biblioteca lui Timotei Cipariu. Cu atât
mai valoroasa este contributia lui – iar de la acest
an aproape neîntrerupt pâna la 1702.
Ne oprim în cercetarea Contributiei sale doar la primul
volum al Bibliografiei Românesti Vechi pentru ca acesta
cuprinde raritati bibliofile, fara a nega importanta cartii
românesti de secol al XVIII-lea si al XIX-lea.
În volumele Bibliografiei Românesti Vechi II –
IV nu pot fi regasite interventiile lui Timotei Cipariu, el
nefiind preocupat de tipariturile secolelor XVIII –
XIX. Toate lucarile lui se axeaza de fapt doar pe secolele
al XVI-lea si al XVII-lea.
Cap. I - VIATA SI ACTIVITATEA LUI TIMOTEI CIPARIU
Evocari privind întemeierea Blajului ca centru
de cultura si învatamânt sunt facute de însusi
Timotei Cipariu.1
Timotei Cipariu vorbeste despre un duh 2 al Blajului care
poate fi tradus printr-un spirit blajean: pasiunea pentru
istorie si dragostea pentru limba româneasca.3 Blajul
secolului al XIX-lea a însemnat scoala 4, biblioteca
5, tipografie 6 si muzeu 7.
Fiu al lui Iacob Cipariu din Panade, mama sa fiind Salomia
Truta din Sâncel, Timotei e cel de-al doilea fiu al
familiei Cipariu 8.
În anul 1814, Cipariu este adus la Blaj, unde este primit
în a doua clasa a scolii normale. Tot la Blaj îsi
continua si va absolvi celelalte studii si anume cele gimnaziale,
filosofia si teologia 9.
Exista o bogata bibliografie care prezinta sub diferite aspecte
activitatea lui Timotei Cipariu. Timotei Cipariu, profesor
la Blaj10; activitatea politica11; activitatea tipografica12;
rolul sau în întemeierea, organizarea si conducerea
unor institutii de cultura superioara13: Astra14 si Societatea
Academica15. Activitatea publicistica a lui Timotei Cipariu
este bogata: periodice national-culturale: Organul Luminarii
devenit la 1848 Organul national, iar peste doua decenii publica
revista Arhivu pentru filologie si istorie 16. Activitatea
literara a lui Timotei Cipariu este reprezentata prin traduceri
din poetii germani Goethe si Schiller, scrie poezii rasfirate
prin Foaie pentru minte, inima si literatura 17. Cea mai valoroasa
dintre lucrarile sale poetice este drama pastorala în
doua acte intitulata Ecloga, scrisa la 1832 pentru numirea
ca si episcop a lui Ioan Lemény.
Cipariu a tiparit carti pentru biserica si scoala. Ca prefect
al tipografiei de la Blaj (din 1835) îngrijeste tiparirea
Orologeriul-ui cu litere latine, prin care se introduc litere
latine în biserica, publicistica, scoala, iar la 1870
tipareste cu alfabetul latin Liturghierul.
Pentru scoala, în 1855 scoate la lumina Compendiul de
gramatica limbii române (în trei editii: cea mai
sus amintita, apoi cele din 1858 si 1862). Pentru studiul
limbii latine editeaza manualul Gramatica latina (în
doua parti: 1857 si 1860). Studiul religiei reprezentat prin
Istoria sfânta sau biblica aTestamentului Vechi si Nou
(tiparita în doua editii) si Stiinta sfintei scripturi
(1854). 19 La 1860 tipareste Elemente de poetica, metru si
versificatie, în 1861 Elementele filosofiei, dupa W.T.
Krug; Purtarea de buna cuviinta între oameni (1855 si
1863). 20
Dintre studiile sale istorico-filologice amintim: Extract
de ortografie cu litere latinesti, 1841; Elemente de limba
dupa dialecte si monumente vechi,1854; De latinitate linguae
valachicae,1855; Acte si fragmente latine românesci
21, 1856; în 1858 Crestomatie sau Analecte literare
din cartile mai vechi si noua românesti, tiparite si
manuscrise, începând de la secolul XVI pâna
la XIX 22; Cuvânt la inaugurarea Asociatiunii române
transilvane în 4 Noiembrie 1861 si Blaj 1862, în
1869 Gramatica limbii române 23.
Importante pentru a-l cunoaste si a cunoaste activitatea lui
Timotei Cipariu sunt Epistolele trimise unora si altora dintre
contemporani, prieteni de inima sau amici de idei si preocupari.24
Corespondenta scoate în evidenta cultura enciclopedica
a savantului blajean si familiarizarea sa cu cele mai diferite
probleme ale stiintelor umaniste si ale culturii în
general. Corespondenta provine aproape de pe întreg
teritoriul locuit de români, în marea ei majoritate
de la aceia ce locuiau în interiorul arcului carpatic,
în care se dezbat problemele fierbinti ale perioadei,
privind învatamântul, presa, asociatii stiintifice
si culturale, achizitionarea de carte si manuscrise pentru
vasta biblioteca personala, viata politica dintre 1848 –
1867, activitatea sa filologica, istorica si literara 25.
(Continuarea în numerele viitoare.) |
